Timisoara - din nou

Incepe sa-mi placa sa trec prin Timisoara. Nu ca-i orasul frumos (chiar e), da's si oamenii misto p'acolo.

Reconnect

La aproape un an de la aventura de la Munchen, un mic grupuscul s-a reunit pe plaiuri banatene.



Multumesc prietenilor care m-au facut sa ma simt ca acasa intr-un oras in care calcam a doua oara in viata!

Aglomeratie

In ultima vreme nu am mai postat nimic pe acest blog din motive simple: lipsa de timp. Nu l-am uitat, nu l-am parasit, proiectul va merge inainte. Sper ca am intelegerea si clementa voastra, dargi vizitatori si sper ca veti reveni in curand sa vedeti si ultimele episoade din telenovela germana.

Figuri (din "Mari figuri ce-mi sunteti!")

Cel mai bun prieten al omului bautor de bere

Neamtul, chiar daca merge intr-un parc sa bea bere, poate sa-si ia cu el si cainele. Numai ca neamtul s-a gandit ca si cainele vrea sa bea ceva (apa sper). Dar poate cainele sa bea oricum si de oriunde? Pai normal ca nu: exista caini mici, medii si mijlocii! Drace, ce ma mai enerveaza nemtii astia!

Brau, brau si iar brau!

Hofbräuhaus. Acolo se bea bere la (hecto)litru. Ce-i drept, e si cam slaba, adica daca bei un litru, nu te prea afecteaza "pe sistem nervos". Doar pe sistem renal.





Halba de un litru.

Si celebrii cârnati albi bavarezi, care se mananca impreuna cu un covrig (si evident mustar).

Neusweinstein - o nebunie de castel

Nebunia asta de castel a fost construita de un nebun de-al lor (re)numit Leopold al II-lea. Apare obligatoriu in orice calendar cu poze din Germania. E model obligatoriu pentru orice castel "din povesti". La chioscurile de suveniruri il gasesti pozat in toate ipostazele, in toate anotimpurile si iluminarile posibile. Oricum l-ai privi, e ceva impresionant.
Autocarul te lasa la cca. 30 minute de mers pe jos. Asa se vede "vilisoara" de la distanata aceea. E bine ca macar ai o perspectiva si stii catre ce te indrepti.

Undeva in coltul din dreapta se poate observa si un parapantist.

Apoi alegi traseul.


Si hotarasti cu ce mijloc de tranpost mergi: cu autopicioarele sau cu vehicule traditionale, ecologice, dar care in ciuda tarii in care ne aflam aveau scurgeri de lichide de la motorul de doi cai putere (1,47 kw).

Si cu toate astea costa 5 Euro/persoana sa mergi cu limuzina asta.

O alta vilisoara de prin zona.

(Si eu care auzisem ca nu mai sunt la moda gardurile)

Aleea ce duce spre castel nu seamana cu ceea ce stim noi, turistii mioritici: nu vezi nici o hartie, nici o dâra de PET-uri si ambalaje lucitoare care sa te ia de mâna si de nas si sa te indrume cu siguranta spre tinta.


Fascinante turnuri.




In zare, spre munti, se vede o podisca ce se tolanea peste o prapastie de 100-150 metri. Mai târziu am mers si noi acolo.


In turneul prin castel nu aveam voie sa facem poze decat pe geam, la imprejurimi. Cam asta ar fi trebuit sa vada Leopold al II-lea pe geam daca apuca sa stea acolo.


Si iata o perspectiva de pe Marienbrucke, podisca de o admiram doua poze mai sus.


Si tot de-acolo, o perspectiva a castelului. O imagine care ne ajuta sa idilizam negresit amintirile despre aceasta excursie.

La masa!

S-a sunat de pranz! O bavareza sanatoasa ne ia comanda. Astrid centralizeaza si transmite mai departe. Nu suntem siguri cate beri am comandat, dar nu-i bai! Sa vina ele si vedem dupa aia daca sunt suficiente.

Vin si aperitivele!


Supa de broccoli.

Carnea de vita si garnitura... care nu stiu cum se numeste.


O masa de allienzi. Deja ne batem pe burta satisfacuti.


Si tusti la microbuz! Urmeaza Castelul Neusweinstein.

Peisajul si vietatile bavareze

Asta se vede de pe "prispa" bisericii. Un peisaj bucolic, de o pace debordanta.


Strajerul de nadejde al bisericii.


Ceata lui Pitigoi. Pozezi pe unul si ies doi... trei... sapte.


Agale vine pe poteca un motan preocupat. Nu va mirati de cuvantul "poteca", caci potecile bavareze au asfalt.


In lupta cu gâzele.

Grea viata! Grele vremuri!

Wieskirche

...si-am mers, si-am mers pana la primul punct turistic de bifat in ziua 'ceea: Wieskirche
(nu sunt sigur ca traseul marcat pe harta de mai sus este exact cel urmat de noi, insa e bine de vazut caci da o idee asupra asezarii fata de München)




Biserica este construita in jurul acestei statui. In 14 iunie 1738 aceasta statuie se spune ca a plâns. Valuri de pelerini au inceput sa vina in Weis. Logic a aparut nevoia unei biserici, lucru care s-a materializat intre 1745 si 1754. Dominikus Zimmermann a fost arhitectul care s-a ocupat de constructie; ulterior terminarii constructiei, acesta nu a mai parasit localitatea si a ramas aici pâna la moartea sa.






Orga


Biserica a fost renovata din 1985 , fiind redeschisa vizitarii publicuiui in 5 mai 1991.