Incepe a doua zi

In a doua zi Allianz a programat pentru noi o iesire din München, o plimbare pe meleaguri Bavareze. Trezire de dimineata, mic dejun copios si apoi clasica intalnire din holul hotelului.


Apoi suntem preluati de un microbuz cu un sofer cu cercel in ureche (n-am prins in poza urechea cu cercelul, insa vi-l pun aici ca sa va exemplific ce inseamna un "sofer cu cercel in ureche" in Germania).

Astrid Ziegler fost ghidul nostru pentru intreaga zi. Un ghid cat se poate de placut, mai ales ca vorbea si dulcea vorba româneasca (cu accent banatean, caci din Timisoara se trage domnia sa).


E asa relaxant sa privesti traficul pe geam, fara sa fii la volan... Partea frumoasa e ca in Munchen traficul e o caricatura pe langa babilonul zgomotos de pe soselele noastre. Asta si pentru ca bicicletele sunt folosite de foarte, foarte multi localnici. Iar pentru a-i incuraja biciclisti, pistele special amenajate sunt bine reprezentate peste tot (si in Bucuresti a inceput acest curent prin interzicerea folosirii bicicletei pe arterele principale; deh... un pas inapoi ca sa ne luam avant).

In poza asta se vede (in afara de biciclisti) si campul unde se desfasoara orgia bahica si culinara numita Oktoberfest. Aici se pare (ramane sa cercetez personal) ca se intind zeci de corturi unde gâlgâie hectolitri de bere prin septembrie-octombrie.

Iesim din oras si intram pe ceea ce se cheama autobahn. E o chestie pe care nemtii o au din abundenta, iar la noi e pasare rara.

Mai sunt multe lucruri care se pierd la traducere cand te intorci acasa... autobahn.. autostrada... lost in translation.

O alta pasare rara de la noi (am impresia ca exista doar una de dimensiunile astea, langa Ploiesti). La vest de granita Ungariei cu Austria ventilatoarele astea fac parte frecvent din peisaj.